Principală » Articole » Jurnal » Lifestyle |
Intrări în catalog: 17 Intrări afişate: 1-10 |
Pagini: 1 2 » |
Sortează după: Data · Denumire · Evaluare · Comentarii · Vizualizări
La vârsta de 7 anișori aveam un hobby. Aveam un calculator de buzunar și foarte des luam program TV АНТЕНА și făceam suma cifrelor la fiecare post de televiziune. De exemplu la postul cutare era așa program: 7.00 - Știrile dimineții, 7.25 - Emisiunea Buna dimineata, 8.30 - Emiusnea Copiilor. Eu făceam suma următoare: 7.00+7.25+8.30=22.55. Apoi făceam comparații între posturile de televiziunea și făceam un clasament. Nu știu ce credeam atunci referitor la veridicitatea acestor date, dar adoram să calculez. Probail de atunci, a început intereseul meu față de cifre, calcule, comparații și clasamente. La vârsta de 15 ani, am început să fac sportul, ulterior făcând parte și eu din diferite tipuri de clasamente - atât în sport, cât și în alte domenii. La 21 ani - deja și clasamente internaționale. Pe lângă clasamentele din care făceam parte, mai analizam și altele (chiar și acum), de exemplu: ATP. WTP, SOR, FMF Ranking, WOR și altele. Analizam situația actuală în clasament și preziceam scenariile ulterioare posibilie. Faceam toate astea ca hobby. Împărțind pe etape de dezvoltare a acestui hobby: la 7 ani - făceam calcule: sume de cifre, 15 ani - realizam clasamente (în unele din care și eu făceam parte), 21 ani - preziceam scenarii de clasamente, la 23 ani - sunt ca la cei 15, la fel realizez clasamente. Diferența fiind, că atunci le realizam manual, dar acum automatizate. Adică, la moment realizez algoritmi care generează clasamente/liste. Observăm că interesul meu față de monitorizarea prin cifre, s-a dezvoltat unidirecțional. În așa ordine de dezvoltare personală, a apărut primul serviciu realizat de mine FTS Online Monitoring. De fapt, nu e primul serivciciu, anterior doream să implimentez această ideie pentru altă organizație, dar nu am fost susținut, așa că pentru un an ideia a rămas undeva în umbră până când Federația de Turism Sportiv din Republica Moldova a venit cu intenția de a crea un mecanism de generare a categoriilor sportive îndeplinite la competițiie în depedență de numărul participanților și dificultatea traseelor. Am ascultat problema pusă, ulterior am analizat-o și am venit cu o propunere care au acceptat-o în final. În urma înțelegerii cu FTS am decis să facem un sistem, care nu doar va calcula categoriile sportive, dar va și un registru al competițiilor, unde vor fi păstrate toate datele despre competiții, cât și un Pașaport al Sportivului, unde vor fi scrise toate competițiile la care a participat. Fiind amator înflăcărat al acestui sport, particip și eu la unele competițiie de turism, așa că vom analiza Pașaportul meu:
Din pagina cu Pașaportul meu, se poate de văzut din ce club face parte sportivul, de unde este, de asemenea facebook, instagram, email etc, în continuare categoria sportivă pentru fiecare ramură în parte. Mai jos este tabelul cu competițiile la care a participat cu următoarea informație: denumire, categoria, locul, echipa cu care a participat. Accesînd de aici competiția, poți vedea toate echipele participante cu rezultatele și componența echipei. De asemenea este posibilă și vizualizarea/descărcarea rezultatelor în .PDF. A fost selectată denumirea: FTS Online Monitoring, pentru a sugera ideia de digitalizare a informației. Monitorizează tuturor rezultatelor, care face mult mai rapidă navigarea printre almagamul de rezultate, care la multe organizații sunt aruncate în diferite dosare. Aici, nu ai informație în plus, totul este ordonat și accesibil ușor și rapid. În plus, cumva și sportivii pot să își facă publicitate pe baza această de date care cuprinde toate competițiile la care au participat. |
26 august 4.16 a.m. Am 3 sătpămîni decît sunt în România și încă pînă azi nu am scris nimic aici important, cu toate că sunt peste hotarele Basarabiei. Azi, nu mă încumet de a însemna toate detaliile acestei excursii minunate, care a început ieri la ora 7 dimineața. Mai întîi de toate o să notez că suntem abia la jumate de excursie. Acum sunt la Schitul 12 apostoli. Este ora 4.16 dimineața și aștept Miezînoptica, de aceea n-o să reușesc să relatez tot acum. Deci, părintele... Detalii... >> |
Azi a fost demonstrată "axioma" că moldovenii sunt buni și la lacru și la băutură. Dar pe lîngă asta au mai demonstrat că sunt slabi și niștre proști sau ca să nu-i ofensez - copii neascultători. Dar despre asta mai tîrziu. Noaptea asta am dormit jos în sac din același motiv că eram prea mulți. Am dormit foarte bine, chiar mai bine decît pe pat. Dimineața trezire la 7.30. După care am mers la strîns ceapă, moldovenii adică noi cînd ne-am pus pe treabă a începit să se miște și românii mai repede. Astfel, pînă la masă am reușit să ne mai și odihnim. Nu ca să mă laud, dar dacă nu am fi fost noi nu mai terminau pînp în seară. Azi, la ceapă am mai îneles un lucru: nimeni nu este ideal la muncă, nici chiar eu care îmi place ca ceea ce facă să fie cu rezultat de 100%. Chiar de azi înainte mi-am propus ca mai mult să nu fac observații pentru a le arăta că eu sunt mai harnic decît alții, fiecare face după capul lui. Iar eu fac după sovestea mea. Trebuie să fii binevoitor cu toți. După aia pînă românașii pînă au verificat dacă a rămas ceapă în urmă , eu cu Ion și Sergiu am descarcat ceapă din remorcă și încă am reușit și să întindem la uscat în hală. La amiază, ca de obicei, am dormit. Numai că azi m-am culcat în sac. Am dormit foarte strîns, picioarele mi s--au înmuiat atît de tare, încît credem că am proteze de cauciuc sau să zic că parcă au fost masate o zi întreagă. Adică această stare mi-a priit, fiindcă știu că dacă mă simt așa înseamnă că îmi revin forțele După masă pînă seara am udat morcovul. Ascultarea cea mai esențială de la GĂlănești)))) Seara am mîncat bine. Mi-a plăcut mîncarea de astăzi foarte tare. Părintele ne-a dat și ceva de băut. Eu, după obiceiul ultimelor zile am refuzat. Dar Costea și cu Misha s-au cherchilit dea binelea. La moment Costea se află la bai și se ține de chiuvetă. Eu mă întreb pentru ce să beai atîta, dacă știi că ești slab de fire și după aia ți-i rău. Ca să arăți la alții că tu ești mare și poți să dughești? Vai...ce laudă? Poate să încerc și eu? Să mă afirm cumva în viața.... Ironizez, desigur. În unele moment chiar rîdeam cu poftă: Costea și Misha se comportau asemenea unor copii care se joacă în nisip: - Costea, unde-i sticla? - Nu știu undei. - Nicu merji să mai bei? - Nu. - Andrei, merji? - Nu, merji de aici. Eu am refuzat (nu îmi plac astfel de companii), m-am lăsat în continuare tentat de firul acțiunii finale din romanul Dracula. Eram nerăbdător să văd cu ce se va termina. Prima oară cînd aveam un așa mare interes. Peste 5 minute vine Nicu: - Ei au deschis dulapul părintelui și au mai scos cîteva sticle. Eu m-am inervat. Am ieșit ca o fiară sălbatecă evadată din cușcă. Vin lă ei nervo. Vorbesc la unul, vorbesc la altul. Ei se rînd ca niște proști. Nici nu poți să te enervezi pe ei, fiindcă rîdeau ca niște copii nevinovați. Fir-ar dracului.... ca tare le-aș mai da una, ca să-i trezesc, dar na... nu am educația asta de a ridica mîian la cineva. În final le-am spus: - Mîine o să vorbesc cu voi serios. Îmi place cînd sunt glume, băutură și femei, cum se spune într-un cîntec. Totul se poate nu sunt împotrivă. Dar o dată ce a fost încălcat un lucru, ce nu a fost spus că se interzice... e gata... eu deja nu mai sunt înțelegător, dar încep a acționa sever, fără emoțiii. Nu îmi plac regulile, dar niciodată nu le încalc, totuși trăiesc fără reguli. La o adică eu nu sunt implicat în chestia asta, dar nu îmi place comportamentul neadecvat al persoanelor care pot fi adecvate, dar se comportă ca niște animale. Ca să nu îi văd, am mers în bucătărie și mi-am continuat cartea.... Am terminat-o... Mi-a plăcut...dar....(detalii postlecturale sunt în jurnalul Cărți) |
Nu mi-am îndeplinit pe azi toate planurile, dar consider că nu e nimic grav la o zi ca aceasta. Dimineața ca de obicei am mers la udat morcovul. Am udat pînă pe la 12. Banal, plictisitor. La amiază am mîncat binișor și am petrecut băieții la Putna. Ei pleacă acasă cu totul. Am rămas de pază împreună cu Costea, băiat tare vorbăreț dar și sincer. No comment. Ziua a început să îmi treacă iar gînduri pesimiste. Sunt din cauza că dorm puțin, sunt sigur. Mă gîndeam că totul va trece foarte greu: Costea va citi, eu voi învăța. Aha.... cum ei au plecat, Costea mă întreabă: - Hai să facem mîncare așa ca pentru oameni mari - Hai, te ajut, pe dată am răspuns. Am pus compul să cînte, am curățit cartofi, am spălat toate hăinuțele mele (offf că tare multe am mai avut). Am spălat vreo o oră și ceva. Să știe mama că mă ocup cu așa ceva, nu m-ar crede. Peste vreo 2 ore iese Costea cu o tavă în mîină și în ea cartofi, ceapă, brînză, mititei, roșii toate la un loc scoase din rolă..... Să fii știut ce miros avea, să mori nu alta. Încă și acum în nări se mai găsesc cîteva grame de miros de ăla: plăcut, atrăgător, dulce și cald. După care m-ai scoate și o farfurie de piure. MMMMMMmmmmm.... ce bune e.... După car eam pus talgere la fiecare, cuțit, furculiță, lingură, pahare ca la aristocrați. Dece pahare? Păi am făcut limonadă cu gheață (ca la Andy-s doar că la noi era gratuită). Am fotografiat, am filmat și desigur că am mîncat cu poftă. De mult nu țin minte să mănînc cu atîta plăcere. Am zis că o să-i cer receta cu toate că el prima oară o facea. Am zis că îii cer receta că să o fac cînd voi fisingur cu prietena. Masa era așezată ca șicînd mi-am chemat prietena la o cină romantică. Nu ajungeau doar lumînări. Am mîncat foarte bine, după care am spălat veselă. S-a întunecat afară. Doream chiar aceste rînduri să le scriu aseară afară, privind în depărtare, dar mi-a fost c-am somn. Da, am rămas singuri la Gălănești. În sfîrșit în suflet s-au liniștit valurile. Parcă pentru un moment m-am eliberat de toate gîndurile. Îmi imaginam că toată gospodăria era a mea, răspundeam de ea. Chiar aș fi fericit să trăiesc într-un așa loc singur, cu familia. Inițial, aș vrea ca să fiu cu prietena, să ne bucurăm împreună de paradisul dat, ca mai apoi să întemeiezi o familie, după asta copii, fiindcă o familie fără copii, este cu o viață fără aer. Nu ai avea nici un scop în viață și nu ai avea cu cine să mparți dragostea sufletească. Vroiam să dansez, să cînt. Nu vulgar, dar ceva liniștit. În orice caz seara aceasta mi-a lăsat în inimă o urmă bună de cumințenie. M-am culcat mai devreme, chiar la 23.00, ca să mă simt în forță pentru următoarea zi - o excursie, ce urma să fie pentru mine o surpriză plăcută. |
Atenție! Repet din nou: în categoria dată eu scriu mai mult pentru mine,decît pentru tine și ndiferent de ce o să gîndești tu, cel care citești. Aici scriu prin ce am trecut, la ce Visez, cevA reaL, cEva iReal. NIciodAtă nu o să știi dacă ce am scris în această categorie, acest articol sunt cu adevărate evenimente prin care am trecut sau pur și simplu am văzut undeva și trec acestea în scris la persoana întîi. Îți propun să citești aceste articol trecîndu-le prin tine, dar nu prin mine. Se spune că dorințele se îndeplinesc dacă într-adevăr îți dorești aceasta. Am avut un vis și l-am povestit cuiva, unui prieten. El m-a ascultat atent și am observat cum îi povesteam ironic visul. S-a întristat puțin și mi-a spus că sunt un prost, de motiv ce nu cred nici un minunile subconștiente. A trecut o săptămînă de atunci, nu prea m-au atins acele cuvinte, totuși undeva în adînc ele se tulburau. Am uitat... - Mergi la scăldat? (eram sigur că va răspunde negativ, fiindcă anterior spunea că apa e murdară) - Da - Bine. Hai..... (surprins plăcut) Peste 10 minute - Mergi să ne scăldăm mai la deal fiindcă am obosit, iar acolo e mai prund? - Merg Am auzit ca prin vis acest cuvint. Pentru o clipă eram numai noi doi împotriva cursului apei. Chiar îmi părea bine că apa curgea cu o viteză amețitoare, fiindcă permanent îi întindeam mîiina ca să înoate la deal. După care au venit prietenii să se scalde cu noi. Acest lucru nu ne-a stat în cale că mai departe să înotăm în doi. A durat ceva timp, după care am ieșit la mal. Nu e bine să stai în apă dacă ești obosit. (Niciodată nu mi-a plăcut să mă scald. În majoritatea cazurilor, mă scăldam fiindcă îmi era cald, le țineam companie prietenilor etc. Acum însă a fost altfel, mă simțeam fericit, bucuros ca un copil. În aceste clipe m-am transformat într-un băiat cuminte: fără nervi, fără cuvinte urîte, fără glumele "prikolinie" de doi bani.) - Cine merge în sat să mîncăm înghețată? - Eu - Eu! - Eu! - Se poate și eu să merg? (ea) Doamne ce-o fi asta.... - Unde pleci? - Mă duc să mă plimblu puțin - Așteaptă un pic și mergem (schimb de replici nevinovate, sincere) - Bine Mergeam cu totii pe cărare undeva să vedem ceva. Ea era înaintea mea, ezitam chiar să îi dăruiesc o floare de pe cîmpul frumos mirositor. Îmi părea că e banal și că aș putea să mă dau de gol. În cale ne întîmpină un deal fără cărare. Îi întind mîina. Ea drept răspuns o întinde pe ei. Eu urc înainte ținînd strîns mîina ei. Lunec... Un schimb de priviri răzlețe... Urcăm.... Am ajuns... Ne ținem de mîină în continuare... Îmi transpiră încet mîina, insuflînd un pic de neîncredere. Mîina îmi alunecă, făcînd un efort iar o țin din strîns. La orizont pămîntul înghite ultimele raze ale soarelui prezente pe bolta cerească. E apus de soare. Luceafărul devine împăratul cerului. Iar noi doi ne ținem de mîină... |
Atenție! a) Dacă nu 18 ani sau ncă nu te-ai maturizat îți sugerez să nu citești aceastp postare. b) Ține cont de faptul că cel ce compune, scrie ceea ce simte, nu ceea ce a trăit (în majoritatea cazurilor) Eu sau ea: Ești virgin? Eu sau ea: Nu. Dar tu? Eu sau ea: Da (angel) Eu sau ea: Ce?.. Cum?.. Nu ești în pas cu lumea. Te credeam mai interesant. Mda... E mic, e copil, e cuminte și fără de păcat. Are 8 anișori. E la început de drum. Acum își formează valorile, pe care se va baza pe parcursul vieții. El încă nu știe ce surprize i-a pregătit viața. De mic a fost învățat să țină toate posturile; în fiecare duminecă să meargă la biserică. Știe Tatăl Nostru, Crezul, Cele 10 porunci etc. E creștin și crede în Dumnezeu. Țin minte acest copil. Aș vrea și acum, să-i văd ochii nevinovați, sclipitori și bucuroși de viață. Așa de fapt sunt toți... Copiii...Pînă la o anumită vîrstă. Pînă cînd se dezleagă instictul animalier. La cineva mai devreme, la cineva mai tîrziu. De aici deja adolescenții se împart în două tabere, care în final tot acolo ajung. De obicei cei mai tîrzii, ei niciodată nu gîndesc că vor călca cîndva strîmb. Aceștia de obicei sunt melancolicii, idealiștii, visătorii. Ei trăiesc într-o altă lume, creată de ei. Cu trupul sunt aici, dar cu gîndul acolo, în lumea lor. Pentru ei valorile spirituale sunt pe primul loc și nimeni niciodată nu va reuși să schimbe această poziție. Totuși, e posibil... El este student, practică sportul, lucrează. Ceva obișnuit, ca pentru fiecare adolescent. Totul e monoton. De fapt pentru el un așa stil de viață este perfect. ... [...] Totuși nu a reușit să evite dezamăgirea - dezamăgirea triplă. Atunci totul s-a ruinat, lumea originară a decăzut. Totul s-a surpat timp de o noapte sub ochii lui. După acest moment punctele slabe ale lui au rămas fără protecție. Atunci instinctul animalier l-a străpuns și pe el. Deja el numai vede nimic ideal. El este un animal, ce se deosebește de confrații săi, doar prin rațiune. El face parte din evoluționismul lui Darwin. Acum, el nu mai are nevoie de prietenă, nu mai vrea să discute cu nimeni, răspunsurile lui sunt dure, rostite fără inime. El este gata săse coboare de pe tronul său idealist și să se încurce cu o prostituată. O prostituată găsești oriunde - la liceu, la competiții, pe stradă. Ea încă este începătoare și este de acord să îți satisfacă orice dorință pe gratis, pentru experiență. El nu mai gîndește. Se excită toți hormonii. Cu o mînă o apucă de mijloc, cu cealaltă mînă îi ține gura și violent o ... -Nu, nu mai sunt virgin -Deja, ești de-al nostru. Și de ce-ai făcut-o? - Din ură pentru ele. Nu le suport. Le urăsc. Fierbea în el tot. Se cutremura, strig, îi lăcrimau ochii. Venele din ochi i s-au înăbușit de sînge. Nu îi venea a crede. S-a rupt de cele sfinte. Nu mai este el acel, la care priveai și vedeai în el un înger. Deja e un om simplu - decăzut. O mică dezamăgire în viața unui adolescent, îi poate schimba radical cursul vieții. Vă rog foarte mult credeți la o viață perfectă, aspirațila un ideal. Nu vă lăsați ademeniți de forțele răului, de drepturile libertine. Tu ești stăpîn pe destinul tău. Fii tu însuți! |
Încetul cu încetul se stabilizează și starea emoțională. După aventura de 3 zile petrecută la Bălți, urmează alta - la Tiraspol. De data aceasta competiția de orientare sportivă are loc la Slobozia. Eu desigur am acceptat să particip. Nu din considerente că competiția este serioasă și eu ard de nerăbdare să concurez. Pur și simplu mai am o șansă de a merge undeva, unde să fiu singur - unde să fie multă lume, dar să nu mă cunoască nimeni. Anume prin aceste competiții la care particip doar eu din Chișinău, îmi revin mințile la loc, pot să meditez în liniște și reușesc să mă concentrez asupra traseelor. Ok. Pornim la drum. Vă preîntîmpin că nu am ideie unde se află Slobozia ți în genere voi ajunge la destinație sau nu; voi ajunge viu sau voi fi lovit din viteză de o mașină. Am mers la gara feroviară, mi-am procurat biletul și iată-mă-s în vagonul trenului "Diesel". Am deschis o carte și am început să citesc. Ajung pe la pagina 20 și mi se închide un ochi, ajung la pagina 21 se închide și al doilea ochi. Nu vreau să dorm, dar mii somn. Pe scaunul de alături stă întinsă o studentă. Doarmea atît de dulce. Săraca fată se pare că a o bosit toată noaptea. Presupun eu de ce... dar o să fiu un băiat educat și o să presupun că a învățat toată noaptea. Mi-am întins și eu toate cele 206 oase pe scaunul ăla de lemn și am adormit. Prin somn mă temeam ca nu cumva să nu scap stația de la Tiraspol ( stația terminus de fapt fiind Varnița, vreo 5km mai înainte de Tiraspol.) Am coborît la Varnița, am lăsat "datele de contact" domnului miliționer ca să-mi permită să intru pe peticul 'ista a lor de pămînt care e poleit cică cu aur și numită ПМР - grădiniță nu alta. La punctul de control o doamnă dorea să treacă fără rînd, motivînd că locuitorii așa-zisei Prednistrovii trebuie să treacă fără rînd. Eu nu stau mult pe gînduri și îi spun: Mare brînză unde trăiești - treci la coadă. De la Varnița pe jos pînă la Bender. Dum-dum, durum-du-dum merg eu singur pe drum... Afară s-a încălzit, dar eu m-am îmbrăcat gros, fiindcă o domnișoară de la TV a transmis că va fi răcoare. I-am trimis, prin telepatie, cîteva complimente din adîcul inimei. Ajung la Bender. Îl telefonez pe Prodan. El îmi spune să vin mai repede fiindcă ei dintr-o clipă în alta pleacă (În gîndul meu: Ce noroc, pînă la Slobozia cu mașina). Opresc o rutieră. Mă urc, deschid portofelul. O, nuuu... Nu am nici o rublă. Fir'ar dracului, doar lei. Întreb eu șoferul in my native language: Da' lei moldovenești primești? El dă din cap că nu. Ei bine ce să fac, doar n-o să cobor. Am tăcut eu, a tăcut și el. Și tot așa pînă la Tiraspol. Am coborît din rutieră transpirat. Mă gîndeam ca la sfîrșit de călătorie în calitate de bonus să mă impună să-i spăl parbrizul mașinei. Îi mulțumesc domnului șofer că a tăcut și îi doresc sănătate, fericire și cîteva lecții în limba română (nu i-ar strica). În Tiraspol m-au întîlnit colegii. [...] Am ajuns la Slobozia. Am trecut Nistrul cu paromul. PAROM - îmi aduc aminte de Turcia. Mda.... doar că paromul e moldovenesc - o gramadă de fier varită ce plutește pe apă. În sfîrșit sunt și la locul competiției. Startul s-a reținut cam la vreo oră. Acum am și eu dreptul să fac o declarație publică: Tovarăși transnistreni, nu vă bateți cu pumnul în piept că voi cunoașteți regulile de organizare a competițiilor și realizați totul perfect. Nu o să spun că și 4 posturi de control nu erau la locul lor. Upss... deja am spus. Fie, nu vă învinuiesc. Din greșeli se învață. Nu-i pe asta, sănătate să fie. Înainte de start iarăși singur. Am salutat cîțiva participanți. După care căștile în urechi [...]. Start competiției. Am trecut traseul ( detalii în compartimentul competiții. Spre seară am revenit în Tiraspol. M-am refugiat la baza de turiști. Am iscălit cîteva hîrtii, mi-au dat cheia de la o cameră lux cu 18 paturi și 20 de scaune. Singur într-o cameră de asta - extraordinar. Mi-am spus că îndată ce ajung continui să citesc. Stomacul îmi făcea din ochi și îmi spune: Tu ce n-ai de gînd să mă hrănești azi? Eu mă prefac că nu îl ascult. El începe a-mi face broaște prin burtă. Okkkkk.... M-ai convins. O mică aerisire la creier nu încurcă. Ies în stradă. Apare iarăși nostalgia, tristețea, amintirile. Sunt singur. Sunt pe stradă pustie. Mă năpădesc gîndurile. Simt cum îmi iese o vînă din tîmpla din dreapta. Încă o clipă și am impresia că se va sparge. Orașul mi se întunecă în ochi. Ajung în centru, nu vad nimic în afarp de cîteva construcții și monumente. Nu rămîn impresionat de ceea ce văd. Ajung repede la magazin, îmi aleg ceva pentru ami potoli foamea. După care închid ușa și mă întorc înapoi. Același tanc, același Lenin, aceeași trei copaci, crengile cărora se lovesc unele de altele provocînd un sunet amenințător. Ajung la o intersecție. În playlist e un hip-hop. Da... hip-hop, muzica care o adoram cîndva. Îmi vin cîteva mișcări în cap, vreau să le îndeplinesc, dar mă intimidez. Las capul în jos și îmi continui calea singuratică spre camera mare ce așteatpă doar un singur om - un tînăr rătăcit, care nu prea ști ce se întîmplă cu el. Descui camera, intru.., o încui. Sunt singur aici, dar mă tem. Acum sunt la masă. Scriu pe foaie (nu la calculator). Privesc înainte - văd cîteva paturi pustii care acum două luni era ocupate de copii zburdalnici. De obicei în fața ochilor eu văd doar ecranul laptopului, dar acum l-am lăsat acasă. Vreau să fiu singur. Nu am nevoie nici de acces la internet. Acum privesc în suflet. Straniu, acum nu văd nimic, nu simt nimic. Nu înțeleg.. pînă acum în așa momente nu aveam dureri de cap. Acum le am. Acum e invers. Nu mai zbor, nu mai plutesc. Sunt cu picioarele pe pămînt. După ce ai rupt relația totul a devenit mai interesant, mai vesel. Totuși nu mă simt perfect. Dar spun ferm nu mai pot simți nimic pentru tine, chiar dacă m-aș impune. Cel mai grav este că deja nu simt nimic pentru nimeni. De atunci la toți răspund rece, fără nici o emoție, fără nici o dorință de a vorbi. Astfel am spulberat multe impresii bune despre mine. Totul e așa fiindcă deja mii paralel. Trăiesc doar pentru mine. Numai visez la fata ideală. Fiindcă eu deja am întîlnit-o, erai tu. Acum sunt sigur că niciodată nu vom fi împreună. /// I-am îndepărtat pe toți de mine. Nu mai permit nimănui să îmi strice singurătatea. Nici el, nici ea, nici tu... Sunt la Tiraspol. Într-o cameră unde sunt singur. În dreapta pe masă este o cană. Nu e ca ceai ca de obicei. E lapte crud. Aceasta e cina mea. Nu vreau mai mult nimic. Îmi ajunge. Totul e perfect, doar că de cînd am început să scriu îmi plutesc în minte cîteva versuri dintr-o piesă cunoscută: Eu te iubeam, nu doream să știu de ce-ai plecat, Singur am rămas mult preacurînd și m-am întrebat: Cine ești, ce destin te-a adus în viața mea, De ce plîng și te-aștept să m-audă cineva, Oare păot să te-aștept pînă ajung la infinit Numar clipele și-mi pare că de zece mii de ori ne-am regăsit. Adorm. Sunt obosit. Sunt singur. Noapte buna! |
Sunt la liceu, în sala de lectură (am ochi liber). Privesc pe geam în sus. Razele luminează tot holul liceului. Ascult o piesă faină - R-Mike - Безумная. Această piesă exprimă starea mea de spirit la prezent - ceva pur, copilăresc, sincer, plăcut. Îmi imaginez cum înfloresc florile, porumbeii zbor în cerc de-asupra capului, copii mici se joacă afară, cum 2 tineri îndrăgostiți zîmbesc unul altuia fără nici un secret. Visez... Visez... Visez la o fată. De ceva timp ea se plimbă în memoria mea și mă întreb de ce? Zbor... Zbor... Zbor cu ea printre nori. De ceva timp s-a îmbunătățit și dispoziția. Îmi pare sau nu: dar eu am ajuns la confortul psihologic și mă simt foarte bine... Am impresia că devin un adolescent occidental: stilul de vestimentație, dispoziție, limbaj, valori, dispoziție, sentimente etc. (Majoritatea tinerilor de la sunt altfel față de cei din occident). În fine mă difer într-o oarecare măsura de majoritatea societății. De fiecare dată cînd merg pe străzile orașului sau urc în microbus observ fețe caraghioase, ironice și înăcrite, care mă privesc și zîmbesc pe sub nas: văd un tînăr îmbracat într-o perechi de jeans simpli, un hanorac larg, sur peste un tricou alb, o pereche de adidași de asemenea albi cu șireturile dezlegate, o bandană negră și deseori cu o pereche de căști mari pe cap. Fredonează ceva în șoaptă, uneori mai scoate și cîte un sunet. Pe umărul drept poartă o geantă. Iar fața... straniu.... parcă e veselă... se prelinge o lacrimă pe obraz... poate e tristă... (doar eu știu: e ok, fain, cool, super). Aceste detalii combinîndu-se creează un stil free, caracteristic unui tînăr care e cu capul în nori. Cei care mă observ zîmbesc și mie îmi place. Nu am nimic împotrivă. Observ toți oamenii car trec pe stradă, atrag atenția la expresia fețelor lor. Toți se grăbesc undeva, vor să rezolva creva probleme, unii sunt nervoși, alții vulgari. Unii sunt în depresie, alții... alții nu îi înțeleg. Ați înțeles de ce îmi pare bine în momentul cînd ei zîmbesc? Fiindcă îi distrag un pic de la problemele lor. Merg pe stradă, mai bine zise plutesc pe străzile Chișinăului. Sunt liber, sunt singur. Sunt bucuros (adică e un coctail din cîteva ingrediente: armonie, libertate, plăcere, miracol, amintire. Amintirea - fiind ingredientul principal). Am decis: mă dezic de toate, mă las de ea. Pentru mine voi ține doar amintirile. Nimic mai mult. Nu îmi pare rău că m cunoscut-o, fiindcă ea mi-a trezit sentimente profunde în inima mea. Această relație neobișnuită ma schimbat dintr-un tînăr obsedat, într-un adolescent - degajat, visător, plin de viață și de idei. Ai de gînd să ai o relație nouă? Probabil că nu. De ce? Fiindcă nu vreu. ( De fapt aș vrea, dar nu vreau să o supăr viitoarea prietenă, fiindcă amintirile mele, îi va provoca neplăceri). Și o să te simți bine așa singur? Sper că da, cu toate că sunt sigur cu nu va fi bine. Păi, bine și ce vei face în continuare? Păi, ce să fac. În continuare voi crea filmulețe, site-uri web, diferite cadouri pentru perechi (Îmi place cînd merg pe stradă și observ ochii fericiți ai îndăgostiților). Voi organiza competiții sportive ( E plăcut cînd ești singur în pădure și desenezi singur o hartă. Și în timp ce îți îndeplinești responsabilitatea ai timp să meditezi și să cînți piese de genul celei de mai sus). Și desigr voi face în fiecare zi antrenament - totuși nu a pierit dorința de a participa la Campionatul Mondial la Orietare Sportivă Juniori. Acum simt cele mai plăcute emoții chiar dacă în prezența tuturor încerc să fiu vesel, să zîmbesc cel puțin forțat. Oricum în interior eu îmi creez lumea mea în care totul este ca într-o poveste fără sfîrșit. |
A fost apocalipsa, au ieșit toți demonii (dracii) din mine . Adică am închis tema aberațiilor. Închide-o și tu. Prea multe întrebări, prea multe remușcări, prea multă tristețe - PREA MULT. Privește în jur... Afară e primăvara. În curte copiii aleargă. Străzile Chișinăului s-au umplut de culori. Îți ajunge atîta depresie, tristețe, olimpiezi, lipsă de timp, nervi și bla-bla-bla. Hey.... Wake Up! Încă ești în depresie? Cauți metode de a scăpa cumva de ea? Dăți o palmă. Ieși afară, ridică face-ul în sus și privește soarele anului 2013. Ești tînăr(ă), dar îți creezi probleme din nimic. Pentru ce? Ca într-un final să spui că nu mai vrei să trăiești și să te arunci de la etaj? Te rooog.... Mai dăți o palmă. O să fie 2 palme . Ești în pas cu tineretul? Ai accounturi pe toate site-urile de socializare posibile și ești online zi și noapte. Mai dăți o palmă (e ultima), închide compu' și ieși afară. Îți reamintesc afară e primăvara. Scoate pelicula sura de pe ochi. Observă cele 7 culori ale curcubeului. Natura a înviat! Wake Up! Fii simplu!!!! Fii vesel!!! Fii tînăr!!! |
Peste tot e liniște. Nu bate nici vîntul. Toată natura parcă a încetat să respire. În jur e o frumusețe misterioasă, tainică, masonică. Totul este controlat de către cineva. Totul a transformat în sur. Sur mai închis, sur mai deschis - sur: frunze surii, copaci surii, case surii. Nici o țipenie de om în jur. Toți au fost zombați distruși, amăgiți, furați. Uită ce e scris mai sus... Imaginează-ți un centru de oraș în tonuri surii. De exemplu: centrul orașului Bălți. În mijloc, pe asfalt este o cușcă de sîrmă surie lucitoare. În colțul dinspre apus este un tînăr așezat (o personalitate ștearsă). Își cuprinde genunchii cu mîinile. Fața este ascunsă, nu o poți vedea. Dacă îl vei atrage atenția la poziția lui spațială, vei înțelege că el este distrus psihologic. Nu știe ce să facă. Așteaptă un ajutor. E ora 18.00. Se apropie amurgul. Se prevestește ceva groaznic, catastrofal, apocaliptic. Se întunecă. Luna de gheață împinge în lături norii hapsîni. El se scoală în 2 membre, se uită la lună și începe a striga. O forță malefică își dă frîu liber emoțiilor și provoacă un răcnet ce îți distruge timpanele. El se uită la mîini, ele încep să se transforme în labe. Volumul cutiei toracice se mărește, hainele de pe el se rup.Vîntul începe să bată puternic: copacii cad, tencuiala de pe pereții blocurilor se surpează. Transformarea a avut loc. Acum, el, este o fiară feroce: un tigru cu coamă de leu. Tot corpul e numai piele și oase. În ochii lui se observă o ură înflăcărată. Simte cum cușca îl strînge. El se alarmează, înnebunește, își iese din fire, începe a urla. Coardele vocale i se rup, provocînd o răgușeală neplăcută. Începe să sară, să alerge, să se lovească. Sare pe sîrma înghimpată ce provoacă un alt sunet înțepător. Labele îi sîngearează. El geme de durere. Începe să alerge și mai tare, vrea să evadeze, dar se lovește de pilonii cuștii. Începe să-i sîngereze nasul. Buza inferioară îi este spartă. Pe obrazul stîng se observă urme de sîrmă. E ora 3 de noapte. Liniște. Stelele sclipesc. Apa se transformă în cristale. Cușca e la locul ei. Pe liniile de sîrmă se prelinge sîngele: picătură cu picătură. Pe podeaua cuștii care de asemenea este din sîrmă, stă întins el. Sîrma ia străpuns blana. Nu se mișcă, nu respiră - E MORT Din corpul lui iese o substanță ce miroase a tămîie. A ieșit demonul din el. Se ridică spre cer. A fost și APOCALIPSA lui |