Principală » Articole » Jurnal » Lifestyle |
Alunecă cineva în suflet
Atenție! Repet din nou: în categoria dată eu scriu mai mult pentru mine,decît pentru tine și indiferent de ce o să gîndești tu, cel care citești. Aici scriu prin ce am trecut, la ce Visez, cevA reaL, cEva iReal. NIciodAtă nu o să știi dacă ce am scris în această categorie, acest articol sunt cu adevărate evenimente prin care am trecut sau pur și simplu am văzut undeva și trec acestea în scris la persoana întîi. Îți propun să citești aceste articol trecîndu-le prin tine, dar nu prin mine. Se spune că dorințele se îndeplinesc dacă într-adevăr îți dorești aceasta. Am avut un vis și l-am povestit cuiva, unui prieten. El m-a ascultat atent și a observat cum îi povesteam ironic visul. S-a întristat puțin și mi-a spus că sunt un prost, de motiv ce nu cred nici un minunile subconștiente. A trecut o săptămînă de atunci, nu prea m-au atins acele cuvinte, totuși undeva în adînc ele se tulburau. Am uitat... - Mergi la scăldat? (eram sigur că va răspunde negativ, fiindcă anterior spunea că apa e murdară) - Da - Bine. Hai..... (surprins plăcut) Peste 10 minute - Mergi să ne scăldăm mai la deal fiindcă am obosit, iar acolo e mai prund? - Merg Am auzit ca prin vis acest cuvint. Pentru o clipă eram numai noi doi împotriva cursului apei. Chiar îmi părea bine că apa curgea cu o viteză amețitoare, fiindcă permanent îi întindeam mîiina ca să înoate la deal. După care au venit prietenii să se scalde cu noi. Acest lucru nu ne-a stat în cale că mai departe să înotăm în doi. A durat ceva timp, după care am ieșit la mal. Nu e bine să stai în apă dacă ești obosit. (Niciodată nu mi-a plăcut să mă scald. În majoritatea cazurilor, mă scăldam fiindcă îmi era cald, le țineam companie prietenilor etc. Acum însă a fost altfel, mă simțeam fericit, bucuros ca un copil. În aceste clipe m-am transformat într-un băiat cuminte: fără nervi, fără cuvinte urîte, fără glumele "prikolinie" de doi bani.) - Cine merge în sat să mîncăm înghețată? - Eu - Eu! - Eu! - Se poate și eu să merg? (ea) Doamne ce-o fi asta.... - Unde pleci? - Mă duc să mă plimblu puțin - Așteaptă un pic și mergem (schimb de replici nevinovate, sincere) - Bine Mergeam cu totii pe cărare undeva să vedem ceva. Ea era înaintea mea, ezitam chiar să îi dăruiesc o floare de pe cîmpul frumos mirositor. Îmi părea că e banal și că aș putea să mă dau de gol. În cale ne întîmpină un deal fără cărare. Îi întind mîina. Ea drept răspuns o întinde pe ei. Eu urc înainte ținînd strîns mîina ei. Alunec... Un schimb de priviri răzlețe... Urcăm.... Am ajuns... Ne ținem de mîină în continuare... Îmi transpiră încet mîina, insuflînd un pic de neîncredere. Mîina îmi alunecă, făcînd un efort iar o țin din strîns. La orizont pămîntul înghite ultimele raze ale soarelui prezente pe bolta cerească. E apus de soare. Luceafărul devine împăratul cerului. Iar noi doi ne ținem de mîină... | |
Vizualizări: 854 | Rating: 5.0/7 |
Total comentarii : 0 | |