| Principală » Articole » Jurnal » Lifestyle |
O fiară închisă în cușcă
 Peste tot e liniște. Nu bate nici vîntul. Toată natura parcă a încetat să respire. În jur e o frumusețe misterioasă, tainică, masonică. Totul este controlat de către cineva. Totul a transformat în sur. Sur mai închis, sur mai deschis - sur: frunze surii, copaci surii, case surii. Nici o țipenie de om în jur. Toți au fost zombați distruși, amăgiți, furați. Uită ce e scris mai sus... Imaginează-ți un centru de oraș în tonuri surii. De exemplu: centrul orașului Bălți. În mijloc, pe asfalt este o cușcă de sîrmă surie lucitoare. În colțul dinspre apus este un tînăr așezat (o personalitate ștearsă). Își cuprinde genunchii cu mîinile. Fața este ascunsă, nu o poți vedea. Dacă îl vei atrage atenția la poziția lui spațială, vei înțelege că el este distrus psihologic. Nu știe ce să facă. Așteaptă un ajutor. E ora 18.00. Se apropie amurgul. Se prevestește ceva groaznic, catastrofal, apocaliptic. Se întunecă. Luna de gheață împinge în lături norii hapsîni. El se scoală în 2 membre, se uită la lună și începe a striga. O forță malefică își dă frîu liber emoțiilor și provoacă un răcnet ce îți distruge timpanele. El se uită la mîini, ele încep să se transforme în labe. Volumul cutiei toracice se mărește, hainele de pe el se rup.Vîntul începe să bată puternic: copacii cad, tencuiala de pe pereții blocurilor se surpează. Transformarea a avut loc. Acum, el, este o fiară feroce: un tigru cu coamă de leu. Tot corpul e numai piele și oase. În ochii lui se observă o ură înflăcărată. Simte cum cușca îl strînge. El se alarmează, înnebunește, își iese din fire, începe a urla. Coardele vocale i se rup, provocînd o răgușeală neplăcută. Începe să sară, să alerge, să se lovească. Sare pe sîrma înghimpată ce provoacă un alt sunet înțepător. Labele îi sîngearează. El geme de durere. Începe să alerge și mai tare, vrea să evadeze, dar se lovește de pilonii cuștii. Începe să-i sîngereze nasul. Buza inferioară îi este spartă. Pe obrazul stîng se observă urme de sîrmă. E ora 3 de noapte. Liniște. Stelele sclipesc. Apa se transformă în cristale. Cușca e la locul ei. Pe liniile de sîrmă se prelinge sîngele: picătură cu picătură. Pe podeaua cuștii care de asemenea este din sîrmă, stă întins el. Sîrma ia străpuns blana. Nu se mișcă, nu respiră - E MORT Din corpul lui iese o substanță ce miroase a tămîie. A ieșit demonul din el. Se ridică spre cer. A fost și APOCALIPSA lui | |
| Vizualizări: 689 | Rating: 0.0/0 |
| Total comentarii : 0 | |
