| Principală » Articole » Jurnal » Lifestyle |
La "Poputcă" :D
 Ce poate fi mai frumos, decît să te plimbi singur, seara, pe cîmpiile Moldovei? Duminică eu mi-am planificat să ajung în sat cu tot dinandinsul. Ca orișicare sportiv din Chișinău, m-am trezit dimineața, m-am spălat pe ochișori și am pornit la drum. Am participat la comeptiții - aproape "perfect" (mai mult din traseu m-am plimbat, decît am alergat. M-am clasat pe locul II și acasă la culcare sau mîncare, nu țin minte. Pe la 17 l-am telefonat pe Cristi, un băiat punctual (no comment) și i-am spus că la orele 18 să ne întîlnim în fața la UNIC și să îmi transmită camera (la 18.15 era ultima rută). Băiatul camera mi-a adus-o, numai că deja era 18.30. Eu nu m-am descurajat, i-am zis: Mă duc la "poputcă". Zis și făcut. Ajung la gară, observ că se pornești microbusul. Eu repede după el. Cineva îmi striga, lasă că te duci cu următorul. Aha, amush ce chiar vreți dimineața să ajung acasă. Am alergat eu puțin cu 4 genți pe mine (parcă eram un pom de crăciun împbodobit cu luminițe), totuși contează rezultatul: sunt în rutieră și privesc un film. Ce film? Nu știu... Fiindcă Gropile Moldovei îmi furau din concentrație. Am ajuns la Ivancea. Afară era întuneric, mai aveam am vreo 12 km pînă acasă. Înainte! Eu parcă sunt turist. Merg 5 minute - nu mă aranja ceva. Adidașii nu amortizează. Numai încerc să scot alți adidași din geanta (eu fără adidași de rezervă nu merg nicăieri), că se oprește o mașină. Eu deschid ușa din spate. Întreb: Unde mergeți? (fără a mă așeza, de parcă eram să refuz în caz că mergea pînă în satul de alături dar nu acasă). M-am așezat, am schimbat cîteva vorbe cu șoferul. Am ajuns la zonă și am coborît (nu chiar la zonă, dar lîngă. Nu sunt eu nebun: să te pornești acasă și să ajungi la hotel de -5 stele - Închisoare. Îmi rămîn 3 km. O nimica toată. Mi-am pus căștile pe cap. Am pornit telefonul și pînă în sat doar muzică. E o minunăție: noaptea, stelele sclipesc pe cer, crengile trosnesc, vîntul șuieră, cîțiva cîini hamăie și vor să mă apuce de picior, dar mie mii "Pohui", eu ascult Carla's Dreams. Apoi cînd se apropiau cîinii, m-ai schimbam și o altă piesă tot de-a lui "Dati'n ...". După ce am trecut de cîinii, domnul Carla's mi-a cîntat o altă piesă "Raslabon". "Raslabon" a fost pînă la sfîrștul călătoriei. Mai erau cîteva piese în playlistul cela: celebra piesă Wind of Change, o piesă a lui Denis Maidanov, Marseli și încă cîteva, care pe o ureche au intrat și pe alta au ieșit. Pe la 21 și un sfert am ajuns acasă. Bucuros, fericit și mulțumit că patrupezii ceea numai de hămăit erau buni. Cum ajuns cum am intrat în beci să mă răcoresc(de fapt să mă încălzesc, fiindcă era mai cald decît afară). Nu credeți voi ceva rău despre mine. Doar am intrat să văd dacă poloboacele sunt întregi și nimic mai mult. În cocluzie: Chestia de "poputcă" nu e atît de rea. Aș mai vrea să merg o dată așa, tot singur și tot vesel. O să calculăm cheluielile în plus: 1. 5 lei în plus (am mers mai puțin cu mașina, dar am plătit mai mult - paradox :D) 2. O mănușă pierdută pe undeva prin Ivancea 3. O oră pierdută în plus 4. Am c-am tremurat de frig Dar, totul e OK! I like "POPUTCA" | |
| Vizualizări: 676 | Rating: 5.0/1 |
| Total comentarii : 0 | |
