E sfîrşit de săptămînă, deci trebuie de făcut totalurile! Cred că acum totul se normalizează, mi-am găsit tempoul şi regimul perfect pentru o eficacitate mai bună a rezultatelor. Ca şi ultimele săptămîni am avut parte de trei antrenamente la Aeroport şi două la Manej. La manej deja ştiţi cum am ajuns - am fost impus de antrenor. Aşa a fost la început, acum merg într-acolo din plăcere. Săptămîna aceasta s-a mai evidenţiat prin ceea că am început antrenamentele în noii mei adidaşi. Rezultatele acestei schimbari au fost 3 recorduri personale.

   Şi acum sfîrşitul săptămînii: sîmbătă au fost competiţiile la atletică. Antrenorul m-a înscris la cursa de 1.5km, sarcina fiind să trec distanţa în 4min 30 sec. Îmi părea în sarcină cam ireală, fiindcă nu am ajuns încă la aşa nivel. Sincer, nici nu prea aveam dorinţă să alerg, fiindcă ştiu, că faţă de atleţi sunt foarte slab pe pistă.

   Ei bine, eu mi-am pus şi obiective proprii. De cum a fost dat startul, am început să îndeplinesc instruţiunile antrenorului, să încep încet, iar pe parcurs să măresc viteză. Am început aşa însă cînd am văzut ceilalţi cît de mult era în faţa mea, îmi spuneam că nu îi mai ajung nici în ruptul capului. La un moment dat chiar vroiam să mă dau bătut. Încet, încet am început să simt pista şi începeam să măresc viteza. De tot trebuia de alergat 8 cercuri. La al treilea cerc am ajuns pe primul din faţa mea, iar la următorul cerc l-am întrecut. Deja vroiam să accelerez mult mai mult, însă avînd experienţă puţină şi frica că nu voi avea puteri să finişez, am decis ca să alerg moderat. La al şaptelea cerc am început să accelerez mult mai mult şi deja îl ajungeam pe următorul. Am observat că şi el a început să mărească viteză, auzind cu respiră prea greu mi-am zis în gind: E AL MEU. Aici am apasat pe pedală şi la ultima curbă l-am ajuns pe următorul. În final am avut trei concurenţi în spatele meu. În suma celor trei curse am întrecut vreo 8 sportivi. Deja e un progres: la prima competiţie de atletică am fost ultimul şi cu mult timp în spate. Acum pe cîţiva i-am întrecut. Aceasta m-a motivat. Chiar doresc să mai merg la manej să mă antrenez.

   Şi acum duminică: LABIRINTUL de la Liceul Academiei de Ştiinţe. Chiar din start vă spun că a fost o etapă foarte frumoasă din punctul de vedere al organizării. Ultima oară cînd am rămas mulţumit la aşa nivel de organizare, am fost în Turcia. Fotografii o sumedenie, transmitere în direct a evenimentului de către SPORTER MD (apropo le mulţumesc foarte mult pentru asta). În asemenea atmosferă chiar şi mie mi-a plăcut să particip. Aici chiar doream o victorie. Cît din punctul de vedere al concurenţei: Roma a decis să-mi dea un avans, neparticipind la etapa aceasta. Şi nu am avut emoţii la capitolul acesta. Eram convins că victoria e a mea, bine, în caz că nu aş fi iarăşi descalificat. În final am fost chiar primul cu un avans iarăşi de 3 minute faţă de locul doi, ca şi la etapa anterioară. Acum, despre traseu. În primul rînd a fost teracotă, o suprafaţă lunecoasă. În foarte puţine locuri puteam să accelerez. În al doilea rînd, chiar dacă a fost doar un etaj, a fost foarte dificil. Şeful de trasee a scos din noi toate puterile. Chiar a fost mai greu decît la etapa anterioară pe trei etaje. Aici am transpirat mult mai mult. Chiar dacă deja am experienţă mare în parcurgerea labirintelor, am făcut cîteva greşeli intrînd în alte clase, uneori orpindu-mă pe loc să văd unde mă aflu.  

  Într-un cuvînt: SUPERB

aici sunt pozele http://ok.ru/sporter/album/54522873905163