Ora 20.15, jumate de oră de cînd am venit acasă. Repede am aranjat toate hainele, instrumentele de alergare la loc şi repede pe blog să mă împart cu emoţiile acumulate timp de 3 zile la Bălţi. La campionatul RM la distanţele medie, lungă şi ştafetă.

  Harta pentru competiţii a fost la Rădoaia, tot acolo unde au avut intenţia organizatorii să petreacă campionatul de anul trecut. Am adunat informaţie din timp despre relief, vegetaţie şi după cum înţelesesem că e posibil de alergat şi chiar va fi interesant. Ce să spun de alergat nu prea a fost posibil dar interesant a fost ne to slovo. Chiar de la primul post de control din prima zi de concurs am inţeles unde am nimerit: ajung la cărare şi de acolo în vale foarte repede doar e pădure curată. Ajung la cărare şi mai departe ca în junglă, numai că aici era şi schini. Mai în scurt nu era pe departe de ceea ce mi-am imaginat. Mă gîndeam eu că e verde acolo, dar nici aşa.

   Pînă a trece în detalii la hartă să scriu ce intenţii aveam pentru acest campionat: Fiind ocupat cu foarte multe treburi, nu am reuşit să mă pregătesc cîtuşi de puţin de campionat. Din contra am obosit foarte tare, de aceea mi-am propus primele două zile să alerg încet, pentru ami reveni dupa o saptamina de umblătură pe drum, iar la ştafetă să tind spre un rezultat bună, ca să nu dezamăgesc echipa.

   Distanţa medie am avut 6 km lungime de parcurs. Au fost ca in rai. Nu mi-am imaginat ca in rai sunt atît de mulţi tufari. Primele posturi le-am gasit cu chin cu vai. Pe unde noroc, pe unde citeam. Totuşi eram confuz: sau eu sunt atît de prost în orientare sau ceva nu e bine cu harta. La postul 4, după ce l-am ajuns pe Perstniov am inteles că avem o hartă perfectă. A inceput să îmi c-am frică. Nu am ridicat tempoul dar am mers mai departe. La următorul post, era ceva de genu microrelief la care chipurile trebuie să fii foarte atent. Parcă semăna, da parcă nu semîna, mai în scurt aveam impresia că autorul hărţii a băgat mîinile în vopsea, apoi aruncat împrăştiat pe hartă: pe unde orizontale, pe unde movile şi tot aşa. La 5 l-am ajuns pe Staşcov şi mai de parte cu el cîteva posturi, cum s-ar spune v dvoem, veselee. A fost aşa pînă m-a ajuns Fomiciov. Cînd am văzut cum trecea el prin schinii ceea, alerga parcă pe asfalt. Am alergat cu el că să fiu mai sigur, apoi că am fost nevoit. Îmi intrase o aşchie in ochi şi nu vedeam pe hartă. Peste vreo două posturi aşchia s-a poziţionat bine sub pleoapă că nu o simţeam şi am începuit să mă mai uit şi le hartă. La urmă am avut un deal frumos prin şanţ şi pe urmă mult aşteptatele porţile raiului postul de control 100. Mai că nu am înţeles nimic din harta aceea minunată, fiindcă după aceea eram preocupat cu aşchia mea. Totuşi locul V am ocupat şi sunt foarte şi foarte mulţumit de rezultat. La viteză la care am traversat a fost foarte bine.

   Mai tîrziu, adică a doua zi a fost distanţa, să-i spun Euforia! 10km prin, prin ... nu ştiu cum să îi zic, prin tot ce vrei. Puncte intermediare lungi, salcîmi, glod, paie, schini şi arbuşti scunzi şi multe, multe altele. Am avut şi 100m de tîrîit pe spinare. Greşeli nu am avut mari, însă am greşit la alegerea variantelor! Am alergat 2 ore locul VIII şi mulţumesc că am ajuns la finiş.

   Între competiţii trebuia parcă să mă pregătesc de examene (următoarea săptămînă in fiecare zi am examene!) Zis şi nu făcut! Am rîs cu poftă trei zile! chiar dacă era pădure urîtă, m-am simţim foarte bine in aceste trei zile, chiar şi de serviciu am căzut de acord să fac. M-am simţimt liber c-a şi cum aş scăpa de toate asta. Da, chiar aşa şi este peste 10 zile de fapt plec în USA. Probabil din acest motiv m-am simţit liber ca o pasăre!

   Ultima zi ştafeta - etapa pentru care am venit la competiţii. Ca şi anul trecut, din ştafetă eram parte a slabă, de aceea scopul meu era să trec in timp moderat fără risc. Etapa a 2 am fost ales. Startul ca de obicei a fost reţinut, aşa că Sergiu Fala a avut multe emoţii pînă a ieşit la start. Bine, şi noi nu am avut mai puţine. Deja erau 35 de minute şi incă nimeni nu trecuse pe la punctul de spectatori. Am început să mă alarmez - 5km şi ei încă nu au trecut- Cum voi trece eu?  .... Am primit ştafetă primul cu un avans de un minut! Cu frică să nu mă pierd alergam încet. La al doilea post cînd am văzut cu nu coincideau cărările celea, în gîndul meu şi cum o să trec toată distanţa. Bine că în aşa regiune era amplasat doar al doilea. Aici am întilnit pe Tolia şi m-am departe ba eu greşema, ba el - dar spre mirarea noastră toată posturile au coincis aşa că noi am arătat cel mai bun timp pe etapă. Totul trebuia să se decidă la etapa a 3-a fiindcă în coridorul de finiş eu am ieşit cu cîteva secunde înaintea lui Tolia. În final fericirea a fost de partea celora din Căuşeni, iar noi ne-am clasat pe locul 2.

  Mie pe de o parte mii de ajuns. Am încheiat sezonul 2015 cu un loc 2. Eu deja nu mai am competiţii important în acest an aş că pot să mă orientez pentru antrenamente de lungă durată şi ca să nu uit totuşi de orientarepe 28 mai în oraşul Boston voi participa la Proba Sprint! Adică sper să îmi permită să merg în colo!