Salut tuturor! La moment sînt foarte fericit, plin de forță, energie etc. Asta se întîmplă din cauza mai multor motive. Unul dintre aceste motive a fost competiția de Orientare Sportivă care a avut loc în regiunea Lubnîri din Ucraina 29 iunie - 1 iulie. Anume această competiție mi-a dat noi puteri și mai multă încredere în sine (cu toate că rezultatele mele nu au fost strălucitoare).

   Acum să trecem la detalii. În această călătorie am plecat cu un grup de sportivi de la FAURI în frunte cu d. antrenor Tatiana Baculina. Am plecat din Chișinău miercuri seara cu un microbus la comandă. Despre microbus pot spune ca scaunele nu erau comode de loc, din această cauza toată noaptea nu am închis un ochi. La destinație am ajuns joi pe la ora 11.00. Noi ca de obcei eram primii. Ne-am aranjat tabăra, am făcut mîncarea, am aranjat hainele și știți ce a urmat mai departe? .... UN SOMN FOARTE DULCE de la ora 12.00 pînă la 18.00, nici nu fusesem măcar la antrenamentul de la ora 15.00 (să nu mă credeți un lenos și un somnoros dar scopul de bază care mi l-am pus la aceste competiții nu a fost să ajung pe podium sau să fiu campion. Scopul de bază a fost: timp de 4 zile să mă odihnesc și să-mi recapăt puterile pînă la 100 %, să fie ca la Startul de Primăvară (de atunci eu la competiții nu mai eram în formă). Scopul acesta la final a fost îndeplinit pe deplin și pot să vă spun de ce - desigur că pentru am dormit mult, dar mai mult din cauza că din grupul care eram noi practic nu cunoșteam pe nimeni, adică nu m-am distrat ca la evenimentele anterioare, am meditat, m-am concetrat la traseu (sînt foarte mulțumit de grupul cu care am fost, mai departe cred că înainte de a veni la start o să fiu cu căștile în urechi ca să nu discut cu nimeni, fiindcă asta ma desconcetrează dezastruos).

   Acum să trecem la competiții. Prima zi Sprint - la start am ieșit motivat, concetrat (numai că în momentul cînd am văzut cu cine sînt în grupa M21 - 9 CMSU, 1 MSU, 5 cu pria categorii și un sportiv de categoria II ma descurajat puțin). La start am ieșit cu viteza mea normală, dar pe parcurs mă ajungeau cei din urmă și cînd i-am văzut cum lucrează ceilalți cu harta și la ce viteză am rămas la sens propriu cu gura căscat. Aveam impresia că știau distanța pe de rost. Detalii ajung referitor la SPRINT - locul X. Ziua a doua LONG - 9,2 km. Deja am început să lucrez la viteză mai mare. Probleme la această distanță am avut enorme - la fiecare post de control eu nu ajungeam la el. Mă opream cu 100 de metri mai înainte - asta putea fi din două cauze - sau scara hărții în realitate difera de cea de la Salutul Mare (de fapt era scris pe ambele 150 m) sau cauza a fost că am schimbat încălțămintea și lungimea pasului și viteza s-a modificat. Țin minte că la postul 6 dorea să las distanța și să merg la finiș. Dar am luptat cu gîndul acesta și am mers pînă la capăt. Mă gîndeam cu n-o să intru nici în timpul de control. Dar am intrat. Final locul XI. Și ACUM ultima distanță MIDDLE - distanța care m-a scos din rușinea pentru primele 2 zile. La start am ieșit motivat ca niciodată. Eram gata de luptă, vroiam să le arăt că și în Moldova se practică Orientarea Sportivă. La start viteza a fost 3,5 min/km. Chiar la al II-lea post de control l-am ajuns pe concurentul care se pornise înainte mea. La al patrulea post l-am ajuns pe al doilea. La al 5-lea post de control în general am ieșit în lideri. Dar iată că nu a durat mult sa stau pe poziția de lider. La postul 8 și 9 am greșit ceia ce ma dezamăgit. Totuși ultima distanță eu consider că am trecut-o bine. Locul II printre așa sportivi cred că se merită.

   Despre competiții am povestit, despre scopurile mele care s-au realizat v-am spus. Să vă spun ce am făcut în timpul liber? Cel mai principal am dormit foarte mult, pe lîngă somn timp de 4 zile am citit un roman. Iar pe lîngă astea în fiecare dimineața mă sculam să eu făceam de serviciu. Cei drept numai mîncarea o făceam, fiindcă pentru spălatul veselei erau foarte mulți pici.

   Aventura mi-a plăcut dar nu se teminase aici. În drum înapoi s-a întîmplat multe lucruri stranii. Mai întîi am intrat în orașul Cremenciuc și nu poate ieși din el. Am trecut chiar pe lîngă un tanc de 2 ori, parcă era un labirint fără ieșire. După care atunci cînd ne-am oprit seara să mîncăm - nu știu ce s-a întîmplat cu mine - fiindcă am mîncat atît de mult parcă nu mîncasem o săptămînă. După care nu știu ce s-a întîmplat că s-a deteriorat ceva în mașină, după care dimineața șoferului îi era de glume (probabil din cauza oboselii) că a început să vorbească cu vameșii de la Ucraina și Transnistria în limba română. Iar cireașa de pe tort a acestor evenimente a fost: ora 3.00 noaptea pe șosea fără nicio benzinărie în apropiere și se termină benzina. Ha-ha chiar și șoferului ii venea a zîmbi. S-a dus pe jos pînă la benzinărie iar înapoi a venit cu poliția. După benzină deja maișina nu se pornea...

   Multe și de toate am avut în noaptea ceea. Cel mai important este că am ascultat finala Euro 2012 în limba ucraineană.

CONCLUZIA: VREU ÎNAPOI ÎN URCAINA, dar cu benzină de rezervă.

Hărțile și rezultatele le găsiți ca de obicei în categoriile corespunzătoare