Da, a avut loc prima etapă a Campionatului RM: Proba Sprint! Competiția pentru care am depus multă stăruință în procesul de antrenamente.... și cam atît, nu mai vreau să scriu nimic.... Așa aș fi scris acum un an, dacă aș fi nimerit în aceeași situația.

   După competiția de succes de la Tiraspol, m-am ales cu o traumă destul de serioasă, care m-a scos totalmente din lista concurenților la Proba Sprint. 3 săptămîni am am avut tratamente, am redus din volumul antrenamentelor, practic la zero, cu speranța ca să îmi revin pînă la campionat. Situația se îndrepta, însă cu pași foarte mici. Trei săptămîni practic nici un antrename. Însă ce înseamnă trei săptămîni fără de antrenamente la viteză, la frecvență ridicată, înseamnă relaxarea organismului și scăderea competențelor competiționale. Da, am pierdut această perioadă, dar nu s-a întîmplat nimic grav. Important că în această perioadă am întreprins măsurile necesare și corecte de tratare. 

   Am decis totuși ca la proba de sprint să alerg la maxim, chiar dacă o să mă resimt. Am masat, uns și legat bine piciorul. Și am ieșit la o încălzire de 40 minute. Încălzire a mers bine, dar simțeam că sunt parc un om simplu, fără spirit de competiție. Am avut startul la minuta 29, după Dima Rusnac, care l-am ajuns chiar la postul nr.2 (era clar de o asemenea întîmplare, chiar dacă eram cu trauma). Deja de la al treilea punct de control, piciorul a început să mă doară. Am început să îmi pierd concentrația și din viteză desigur. Un loc 6 ocupat de mine in final. Un loc bun în condițiile stării mele de sănătate și totdată un loc rău dacă considerăm că pînă acum la toate campionatele de sprint aveam un loc pe podium.

  A doua zi, ștafeta-sprint, la care am refuzat să particip. Pentru mine este o noutate. O decizie de care singur am fost mirat, dar și mai tare a fost mirat antrenorul meu de suflet, d. Elena Marușceac. Motivul acestei decizii a fost următorul: săptîmina viitoare am o altă competiție, care din anumite considerente e mai importantă decît participarea mea de azi. Iar motivul nr.2 -> Încă nu m-am tratat definitiv, din această cauză nu forțez. 

   Recunosc, în interior eram distrus din cauza acestei situații. În aceste momente, chiar ai nevoie de un prieten care să te ajute moral, să te încurajeze. Chiar am noroc de un așa prieten. Vova Cabîș pe parcursul ambelor zile de concurs a avut grijă de motivarea mea și insufla încredere pentru următoarele evenimente. Pe lîngă aceste momente încurăjătoare el a devenit și Campion al RM la proba Sprint. Bravo, îl felicit foarte mult. Sunt fericit pentru performanța lui și nu o să roșesc spunînd că și eu am un mic aport la această performanță.

   Cu ce îmi va rămîne în memorie acest campionat: decizia mea matură, de a nu participa la a doua zi de competiție.