Încă o Cupă de Iarnă s-a încheiat. Scriu aceasta, înghițînd un nod. Cupa de Iarnă este competiția mea preferată. E plină de dramatism: labirinte, linii și sprinturi care te mențin în poziția de lider, iar în final poți pierde toată astea. Am început cup din acest sezon cu o victorie: și acum văd momentul, cu o seară înainte de competiție aterizasem în Chișinău, după o călătorie interesantă. Mă trezisem dimineață cu o dispoziție bună de a începa a alerga la orientare. De fapta acea etapă și era prima mea cursă de orientare în ultima mea jumate de an, ultima fiindca Campionatul Republicii din luna mai. Eram bine dispus, dispoziția a devenit și mai bună cînd am ajuns la finiș, acolo încă nu era nimeni. Astfel o victorie a mea. Mai apoi labirintele - 4 labirinte - la toate învingător. Deja de doi ani, nimeni nu poate să mă întreacă în acest tip de competiție. Nu vreau să supăr concurenții, anul acesta în labirinte am luptat mai mult cu mine. Însă sunt sigur, că în anul următor nu îmi va fi atît de ușor.
La etapa finală am avut un avans de 9min 48sec, față de următorul participant. Cu toate acestea am avut emoții enorme. Chiar mă simțeam incomod că să nu mă ajungă Sergiu. Distanța a fost de 4.3km - e scurtă, și practic imposibil de a recupera așa diferrnță de timp. Însă să nu uităm că în orientare totul e posibil. Primele 9 posturi au fost în jurul iazului. După fiecare post luat, mă uitam la ceas, cît timp mai are Sergiu pînă la start. De la postul zece am intrat în pădure și fiindcă acolo aveam nevoie de concentrare, am uitat de Sergiu. Mi-am amintit de el cînd eu mă îndreptam spre finiș, dar el se îndrepta spre partea a doua a distanței. Atunci am răsuflat ușurat și mi-am zis Cupa este a mea.
În sfîrșit am cîștigat Cupa de Iarnă, misiunea îndeplinită. Mulțumesc concurenților și organizatorilor pentru o competiție minunată.
Ce ține de starea mea fizică: păi, e bine. Decizia luată de mine acum o săptămînă de a nu participa la competiție, a fost una corectă. Argumentul fiind rezultatul Cupei.
