Intersezonul trece foarte repede. Cu puțin timp în urmă am participat la etapa 1 a Cupei de Iarnă, că iată în aceste weekend venise și rîndul celei de a doua etape - labirintul. La prima etapă eram rezervat la pretenția de a cîștiga etapa, însă aici chiar am mers cu prima șansa. De ce? Fiindcă îmi plac labirintele la nebunie și dau tot ce am mai bun din mine pentru a arăta un rezultat foarte bun, uneori mergînd și la risc.
Pînă a începe istoria de succes de la această etapă, am fost premiat pentru etapa 1. Apoi a urmat încălzirea, apoi a urmat lunga așteptare de a ieși la start. Și în final startul primului traseu: am luat harta în mîină și prima impresie WTF? Am rămas stană de piatră, nu înțelegeam ce cum și cel mai important UNDE? Primul post de control era amplasat în cel mai neplăcut loc pentru mine: două vestiare înguste care mi-au dat bătăi de cap toata distanța. Am început step by step să cresc viteza, să îmi acomodez ochii cu structura hărții. Pe harta era 2 etaje: faza era că în momentul cînd urcam la celălalt etaj pierdeam contactul total cu harta. Ajungeam sus și trebuia să mă opresc 10-15 secunde ca să înțeleg în ce parte a coridorului mă aflam. Ulterior pentru a trece mai usor de la un etaj la altul memoram unde erau amplasate posturile anterioare, de exemplu: aveam postul nr 8 la etajul 2, el era în aceeași clasă cu postul 2, deci nu mai atrag atenția pe harta cum să ajung, după memorie alerg într-acolo. Următoarea faza: pe harta erau indicate 4 scări și permanent îmi încurcau sa înțeleg pe care am urcat. Uneori trebuia să coborîm pe scara unde erau oameni care priveau și ne creau dificultăți. La finiș am ajuns, însă aveam frica că aș putea fi descalificat, fiindcă la viteza care o aveam, probabilitatea de a greși era mare. Totuși după prima cursă am fost primul cu 43 de secunde în fața lui Dima Stașcov. Apropo m-a surprins: fiindcă Dima a parcurs distanța foarte bine.
A doua etapă era un pic mai greu fiindcă liniile între posturile de control. Dar nu am avut emoții, mai ales după ce Dima a fost descalificat. Iar următorul după mine era Vova Cabîș care era în spate aproape la 2 minute. Deci, pentru mine urma a fi o simplă formalitate de a parcurge a doua etapă, de aceea chiar mi-am propus să alerg încet. Dar cînd am ieșit la start mi s-a părut mult mai ușor, decît prima etapă. Poate din cauza că deja mă acomodasem cu harta. Și aici am am dezvoltat o viteză foarte bună și practic toate posturile eram lider intermediar. Plus de data aceasta am decis să urc tot timpul pe aceeași scară ca să nu mă concentrez iarăși la detalii.
Și acum să explic de ce titlul așa e: din cauza că aveam o viteză mare, loveam, săream, împingeam mulți copii. Mă inervau foarte tare, fiindcă se băgau pe sub picioare sau nici nu se uitau pe unde mergeau. O fată se mișca încet pe un coridor îngust, astfel o îmingeam să meargă mai repede, cînd am coborît de pe scări erau 4 fete într-o rînd cu genți în spate, cînd am trecut le-au cazut gențile. De copii mici peste care mă strecuram periculos nici nu mai zic. Un băiat înalt ca mine erau cu căștile în urechi și probabil nu mă observase și, evident, cu adidași lunecoși cu viteză am intrat în el. A tresărit și nu a înțeles de unde apărusem. Dar eu vreau să-i mulțumesc fiindcă mi-a corectat traiectoria spre scara. Din acest motiv și labirintele sunt etape periculoase pentru copiii mici, mai ales cînd participă sportivii din categoria maeștri. Iar în categoria dată lupta e strînsă așa că nu ne permitem să ne relaxăm. Dar era intersant, că erau și unele persoanele, care mă cunoșteau de aceea cînd mă apropiam, ele se fereau.
Cursa a II-a la fel am fost lider cu o minută în fața lui Vova Cabîș. Astfel a două etapă la rînd am adăugat punctaj maximal în clasamentul general.
Mai jos este atașată harta mea de la prima cursă:
