O dată cu adunarea prezidiumului din 6 decembrie am pus început unui nou capitol în viaţa mea. Nu ştiu cît de bine sau de rea a fost ideea, de a face parte din Componenţa Prezidiumului Federaţiei. În acea săptămînă a fost provocare pentru mine, acum suport consecinţele. Şi sunt bucuros să le suport, fiindcă pînă ce influenţează pozitiv asupra mea (sper să influenţez pozitiv şi asupra membrilor federaţiei, cu dorinţele ideile mele pentru prosperarea federaţiei). Să spun aşa: mi-am găsit o ocupaţie cu care îmi place să mă ocup. Funcţia aceasta m-a făcut să devin mai responsabil atît cu funcţiile din cadrul federaţiei, cît şi în afara ei. Cu toate că în fiecare zi am acelaşi program: Universitate, Antrenamente, Problemele federaţiei, Teme de acase, îmi place acest program şi chiar mă motivează.

  Aceasta fiind o introducere sau mai bine spus un rezumat al ocupaţiei mele din decembrie pînă acum, trecem la ziua de 24 ianuarie. A fost organizată etapa a V-a a Cupei de Iarnă şi prezidiumul federaţiei (la care amintest am participat pentru prima oară). Să începem cu labirintul: după rezultate se poate de spus de o dată că m-am simţit minunat. Doua etape şi la fiecare etapă am avut avans de o minută faţă de locul II. Pentru labirint acesta este un avans mare. Bine, sunt mulţumit de această performanţă de nivel local. Am fost mirat de un lucrul, că nu aveam emoţii nici un pic. De fapt, cam în ultimele etape am observat careva schimbări. Bucuros, bucuros şi totuşi nu atît de nu am avut explozii de emoţii. Şi mi-a plăcut aceasta şi aceasta e important pentru motivaţie de desigur. 

   Şi acum adunarea prezidiumului. Nu aş prefera să discut ceea ce am analizat la prezidium (acesta va fi scris în raportul adunării de pe site-ul FOS RM) şi nici să comentez sau să îmi expun opiniile create pe parcursul adunării. Au fost 2 ore intensive mai mult de gîlceavă, decît discuţii liniştite. Dar, important că totuşi au fost luate careva decizii şi sper că membrii federaţiei să fie mulţumite de ele. Am fost dezamăgit de comportamentul unora (şi al meu chiar). Uneori parcă vorbeai cu pereţii nimeni nu te ascultă. Iar alţii în genere se cred centrul pămîntului (fără a concretiza cine). Atenţie aceştia sunt antrenori, iar antrenorii cresc sportivi şi tare nu îmi doresc să fie la fel ca ei (ca unii din ei). Să mă iertaţi pentru critică. Să nu uităm, pînă ce muncim la nivel de voluntriat. Şi orice voluntariat dacă se face de calitate bună, atunci numaidecît vor fi atrase şi finanţe externe.