După fiecare competiție fiecare sportiv are nevoie de cîteva zile de relaxare. Așa trebuia să fac și eu, însă după ce am venit din Bulgaria, am stat doar ziua aceea acasă, iar următoarea iarăși la drum. De data aceasta a urmat competiția între școlile sportive, însă am avut puțin noroc fiindcă am fost arbitru, mai precis - șef de trasee. A doua zi, dis-de-dimineața am împachetat iarăși geanta și la drum. Pînă am ajuns în Orhei, am reușit să îmi mai odihnesc picioarele. De cum ajuns la locul cu pricina, am organizat rapid toți arbitrii de trasee și timp de 20 de minute toate posturile de control au se aflau la locurile necesare.
Prima zi a fost etapa Sprint - un traseu extrem de ușor. După cum și se aștepta pe locul I s-a clasat Vasile Fomiciov, iar pe locul II - fratele lui Anatolie. Pe locul III - oarecum surprinzător s-a clasat Valera Bădănău, iar Dima Donici abia pe locul IV la 10 secunde de locul III.
Seara eu am plecat acasă și doream să fac un antrenament cît de scurt, însă respirația și picioarele spuneau că încă nu sunt destul de odihnit.
A doua zi, a fost proba medie. Pentru majoritatea copiilor distanța a fost dificilă, cu toate că fusese la fel o distanță super-ușoară. Locul I - iarăși Vasea Fomiciov, locul II - Donici Dumitru și locul III - Mostovoi Iacov (un nume necunoscut). La sigur că alergase după cineva.
La fel îmi era în plan să merg acasă, însă eram atît de obosit, că renunțasem. Și am mers cu toți oamenii de rînd la școala internat. Cînd am intrat acolo...., condițiile total diferite față de cel din Bulgaria :), nu aveam ce face așa că mi-am ales două plapume mai simpatice și am ieșit la natură, le-am întins pe iarbă și am adormit într-o clipă. Am făcut ochișori cînd mă luase frigul.
Seara aceasta în sfîrșit am fost în stare să alerg un cros, de vreo 10 km. Mai simțeam cum mușchii refuzau să depună efort. Acidul lactici, îmi crea o senzație de lene. La acest antrenament am și probat costumul procurat din Bulgaria. Prima concluzie, este bun doar pentru distanțe cu viteză medie, adică pentru jogging.
A treia zi - fusese ștafeta. Dacă la băieți a fost clar că vor cîștiga băieții din Căușeni (cam 50 minute față de locul II), la fete nu era nimic clar. Favorite la primul loc erau două echipe fetele din Ungheni și din Căușeni. După prima etapa, avantajul superior îl avea echipa din Ungheni. Munteanu Irina, cu o experiență mult mai mare față de concurenta din Căușeni, aveam un avantaj de de vreo 15 minute. După a doua etapă însă echipele se aflau la egalitate. Etapa a III fetele se pornise odată. Apărea întrebarea cine va cîștiga experienta (Căușeni) sau viteza (Ungheni). La postul pentru spectatori a venit prima fata din Căușeni, cam la o minută trecuse și cea din Ungheni. Credeam că totul e clar. Însă linia de finiș a trecută prima fata din Ungheni spre mirarea tuturor desigur. Nu am înțeles cum a fost posibil aceasta, dar felicitările mele pentru fetele de la Ungheni. Totuși mai rămăsese un loc pe podium care nu era ocupat de nimeni. După ce trecuse 3 ore din timpul de control, vine etapa a doua o fată din Orhei, antrenorul nu mai dorea să permită fetei de la etapa a III-a. Noi însă am insistat, doar nu degeaba a venit fata la competiție. În glumă spuneam antrenorului o să vedeți că încă va ocupa și un loc pe podium. Și ce credeți cu 2 minute înainte de finalul timpului de control sosește la finiș fetița. Antreorului nu îi venea a crede. Echipa din Orhei - se clasifică pe locul III la proba ștafetă, aducînd un surplus de puncte în clasamentul general și astfel devasînd echipa din Bățli cu 12 puncte se clasează pe locul III (minune). Pe locul I deci s-a clasificat echipa din Căușeni, II - Ungheni și III - Orhei. Uraaaa.... pentru toți premianții.
După aceasta am plecat la țară și spre binele meu mușchii se mai odihniseră și am început antrenamentele în forță.
De marți încep iarăși antrenamentele cu antrenorul. A trecut ceva timp de cînd nu am făcut antrenamente conform planului stabilit din iarnă.
Ne vedem la Campionatul Republicii....
