A rămas în urmă și Campionatul Sud Est European din 2014. Ca și în anii precedenți s-a dovedit a fi o competiție destul de serioasă cu concurenți de talie mondială. Totuși a fost și o mare diferența față de anii precedenți - trecerea în grupa M21, cea mai puternică grupă. La general participarea mea a fost dezastruoasă. Rezultatele sub nivelul aștepării. Bine, sunt motive care au jucat un rol semnificativ asupra rezultatelor, totuși aceasta nu este o scuză.
Totuși am petrecut o săptămînă de neuitat împreună cu prietenii din lotul național al Moldovei și cu prietenii din alte țări. Am mers în Serbia cu două autocare foarte comode, drumul într-o direcție fiind de 25 ore. În acest răstimp fiecare își avea ocupația proprie, eu asculînt muzică și citind o carte foarte interesantă. Cînd am ajuns în Serbia, am rămas cu ochii mari: dealuri foarte înalte, relief abrupt, hotele multe și un bazin de toată frumusețea.
În prima zi am avut un mic antrenament prin pădure, acesta și fiind primul antrenament după rindul de traume primite în ultimele săptămîni. Tot cu piciorul legat am alergat (și așa toate zilele pînă duminică). Durere mari nu erau și credeam că mi-am revenit și voi putea participa la nivelul potrivit. Dar speranța s-a risipit cu prima zi de competiție: distanța lungă cu 11,4 km la activ, s-a dovedit a fi o distanță peste puterile mele, astfel după al 7 km, deja nu m-ai aveam puterea nici să merg, ne mai vorbind de alergat. Simțeam o foame, ce mă descuraja de a continua. De vreo 10 ori am fost nevoit să mă întind pentru ami reveni în fire. Aproape de sfîrșit am dat de o livadă de prune, fiindu-mi foame m-am oprit și chiar am mîncat, ulterior îndreptindu-mă spre finiș. Un start foarte slab, cel mai slab din acest an. În ziua aceasta nu mai aveam nici o dispoziție de a mai vorbi cu cineva, motivindu-mă macar cumva să trec a doua zi.
În a doua zi, starea mea fizica nu a fost mai bună. Mi-am propus să alerg cu viteză medie că să pot ajunge la finiș cumva. De cum am pornit, am accelerat foarte puțin, observînd cum rezistența era pe sfîrșite. Greșeli tehnice, ca și în ziua anterioară, nu au fost, cauza rămînînd slăbiciunea fizică. La fel am fost printre ultimii, doar că acum diferența dintre mine și lider a fost de 14 minute.
Era clar că în ziua următoare, nu era să intru în echipa pentru ștafeta, rămînînd posibilitatea de a participa în competiție complementare. Totuși nu m-am folosit de această posibilitae, preferînd să fac un antrenament pentru proba de sprint (picioarele nu erau încălzite pentru sprint). Dar pînă a doua zi, am mers la disco, la bazin - aveam nevoie mai mult de relaxare, decît de odihnă. În ziua următoarea deci am făcut doar antrenament. Iar în ultima zi proba sprint, mă simțeam deja în forță cît de cît. Pentru mine a fost un rezultat bun la proba sprint cu 2 minute în spatele liderului.
În toate aceste zile piciorul mi-a jucat festa. Culmea fiind, de cum am început a doua zi antrenamentele acasa, am început să mă simt mult mai bine. Reieșind din aceasta, pot spune că SEEOC-ul de anul acesta a nimerit într-o săptămînă nepotrivită pentru mine. Nu e nimic, nu sunt dezamagit, dimpotrivă mă simt foarte bine. Am petrecut timpul frumos - plaja, bazin, disco, plimbări în parc, pe pod peste dunăre.
Totuși m-am simțit uneori stresat, uneori ofensat. Stresat din motiv că în ultimul an m-am deprins să merg la competiție peste hotare singur, dar acum erau tocmai 70 de moldoveni, în capul meu era un haos de nedescris, permanent căutam să mă refugiez undeva în liniște. Și ofensat din partea unei antrenoare, care consideră că cunoaște foarte multe și are dreptul să își spună permanent punctul de vedere, de fapt neavînd nici cea mai vagă ideie despre lupta din elită. Adresare către dumneavoastră: "Dacă sunt vesel și excesiv, aceasta nu înseamnă că m-am stricat, dacă am acum rezultate slabe asta la fel nu înseamnă că m-am stricat. Totuși dacă dumneavoastră insistați că e așa și nu altfel, atunci v-aș ruga să mă îndreptați pe calea cea dreaptă :D".
În general a fost o săptămînă super. Mie mi-a plăcut foarte mult. Am avut timp să îmi analizez schimbările pe viitor, să fac ordine în planuri, să înțeleg ce e important. Și mulțumesc mult organizatorilor călătoriei, antrenorilor și colegilor sportivi. Moldova înainte!
