 După cum era planificat, azi s-a desfășurat labirintul și One Man Relay. Responsabili de organizarea și desfășurarea One Man Relay erau italienii, iar de labirint - noi. Din acest motiv, eu nu am participat la proba relay. Imediat, ce am ajuns în pădure, am căutat locul pentru a amplasa labirintul. Am găsit un loc bun și noi: eu, Nicu Mereuță, Ana Grib, Andrei Rotaru și cu Ozghiur (organizatorul proiectului). Într-o oră totul a fost gata. Eu eram cu busola, Nicolae - cu bătutul țărușilor, Andrei lega lenta, iar Ozghiur învață cum se face labirintul. Cel mai important - noi pentru prima dată organizam un labirint. Chiar am avut emoții, cînd am luat decizia. Doream să facem un labirint perfect. Am organizat o listă de start pe minute și la fiecare minută cîte un participant intra în labirint. Toți au rămas impresionați de labirint. Cel mai tare le plăceau momentele, cînd postul era la jumătate de metru, iar pentru a-l însemna în cartelă erau nevoiți să înconjoare jumătate de labirint. Mi s-a umplut inima de bucurie, când cineva din Rusia a spus că l-a impresionat chiar și faptul că scara labirintului era practic perfectă. Eu am participat ultimul. Am alergat în blugi, dar această nu a încurcat să cad o dată jos și să arăt cel mai bun rezultat. (desigur cel mai bun, doar noi am pus labirintul). Deoarece la adunare s-a decis, că în concurs puteau participa și organizatorii, eu am fost cel, care în ziua de miercuri a adus prima medalie Moldovei. Iar la proba One Relay Mand cel mai puternic s-a dovedit a fi Ciobanu Roma. Astfel într-o zi Moldova s-a ales cu 2 medalii de aur. După această proba noi am crescut considerabil în ochii tuturor - și a sportivilor, și a organizatorilor, și a celor care nu practicau orientarea sportivă. Doar labirintul este o probă pentru toți. După competiții cu toții am plecat în excursie în oraș. Am vizitat muzeul, piața, străzile orașului, am ajuns pe un pisc înalt, de unde se vedea toată frumusețea orașului. Relațiile noastre cu ceilalți devin tot mai strînse. Nu mai stăm doar lîngă ai noștri, am început să rătăcim printre ceilalți. Seara Damir din Croația a predat un curs de introduce în Trail Orienteering. Am rămas impresionat de acest curs și probabil că într-o zi voi propune să organizăm acest tip de orientare sportivă și în Moldova |
 După călătoria extraordinară în Turcia, azi, în sfârșit, m-am întâlnit cu antrenorul. După cum țineți minte, ultima noastră discuție a a avut loc o lună în urmă. De atunci, legătura noastră a cam slăbit, ceea ce a contribuit puțin la pierderea controlului asupra sănătății mele. A fost o discuție simplă, care mi-a permis să aflu câteva detalii despre antrenorul, care și pentru mine continuă să fie o enigmă cu multe necunoscute. Am discutat despre tehnica mea la moment, despre starea fizică. În final, am ajuns la concluzia că urmează să trec printr-o mică perioadă de restabilire - câteva săptămâni de antrenamente de restabilire. Din cauza unor probleme de sănătate, mâine voi merge la spital. Nu doream, totuși antrenorul a insistat, fiindcă după cum spune el sportul e pentru o perioadă, dar sănătatea e pentru toată viața. Am analizat planurile de lungă durată. Acest fapt mi-a permis să înțeleg că doar după o pregătire fizică de undeva 2 ani voi fi în stare să demonstrez rezultate bune. Desigur, asta m-a întristat puțin, fiindcă îmi doresc mai repede rezultate pozitive. Am făcut și câteva schimbări în program, cea mai importantă fiind controlul total din partea antrenorului, adică de mâine toate antrenamentele petrecute vor fi analizate de antrenor. În plus, mi s-au interzis antrenamentele după ora cinci. |
 Azi timpul s-a înrăutățit, de aceea labirintul a fost amânat pentru o altă zi. Totuși distanța lungă a avut loc. Dimineața am urcat în autobuz și am mers la pădure. Până a ajunge în pădure autobuzul s-a oprit de vreo 10 ori, ceea ce pe noi ne-a amuzat enorm. Când am ajuns, ploaia s-a întețit, totuși acest fapt nu ne-a împiedicat să alergăm. Lungimea distanței a fost de 7,3 km. Am alergat-o 61 de minute. Relieful era tipic celui de la SEEOC 2012. Nu am ezitat să menționez acest fapt: Parcă este hartă desenată în Turcia, uitând că, de fapt, mă aflam tot în Turcia. Inițial am descifrat cam greu harta. Poate din cauza, că demult nu am alergat o distanță clasică. Alergam alene, eram foarte obosit după ziua de ieri. La finalul distanței am comis și câteva greșeli. A câștigat Valentin din Russia. Next am mers la o școală să mâncăm, după care am mers la un concurs pentru copii. În fiecare echipă erau 2 toboșari, 2 trompetiști, iar copiii dansau. După evoluarea a 3 echipe am asurzit complet. Noi, neavând ce face, am luat căștile lui Roma, pe care le-a avut în avion și, deoarece aveau 2 mufe, le-am conectat la 2 telefoane simultan. Ascultam un mix necondiționat, mi-a plăcut. Apoi nea-m întors la hotel. Am intrat toți plini de glod Oare ce spunea personalul, când curățau urmele noastre pe teracotă. La ora 18.00 în Meeting Room a început prezentarea țărilor participante. Noi, desigur, am prezentat Republica Moldova, am oferit fiecărui participant câte un pliant - Invitație la competițiile noastre. Am rămas mulțumiți cu totții de felul cum am prezentat. Ne-au plăcut și prezentările celorlalți participanți. Seara a fost Intercultural Evening. Am mers la o altă școală. Pentru fiecare țară a fost aranjată cîte o masă. Am mâncat, apoi a urmat disco. Am început cu muzica turcească. Mișcările sunt foarte simple. Le poți repeta la infinit, fără ca să obosești. Apoi am trecut la dansurile europene, cu care suntem obișnuiți. Am dansat până turcii au obosit să ne privească. Așa că iarăși am trecut la piesele turcești. Muzica lor chiar îmi place, nu este vulgară. Am dansat până pe la 11 seara, după care încetișor ne-am îndreptat spre hotel. Și această zi a fost interesantă. Să vedem ce va urma... |
|
