 O mică introducere: în perioada 23 februarie - 2 martie FOS din Moldova a delegat 7 persoane, pentru a participa la un seminar internațional în Turcia (țările participante: Turcia, Rusia, Belorusia, Croatia, Albania, Moldova, Italia, Slovenia). Moldova a fost prezentată de Andrei Rotaru, Andrei Golovei, Nikon Mereuță, Roma Ciobanu, Ana Marușceac, Ana Grib, Olesea Manchievici. Let's start ora 19.00, 22 februarie - mafia s-a adunat la aeroport. Ne-am luat rămas bun de la rude și am trecut înregistrarea.Peste ceva timp a yrmat urcarea în avion. Pentru cineva, adica pentru mine și Ana Grib, era groaznic - pentru prima dată zburam cu avionul și ne cam tremurau picioarele. Cînd am urcat, a început să mă doară capul. Aveam impresia ca o să leșin. Am trecut printr-un șoc mare cînd avionul a pornit viteza maxima pentru decolare. Cînd roțile se desprind de pămînt, ai senzația că îți fuge pămînul de sub picioare. M-am acomodat, dar emoțiile nu nu m-au lăsat. Peste o oră și jumătate am răsuflat ușurat - sunt cu picioarele pe pămînt, suntem în Stambul. Dar emoțiile au continuat - a urmat o noapte de neuitat. Din cauza că avionul spre Cahramanmaraș era la 9.50 dimineața, am fost nevoiți să stăm în aeroport. Unii, ca să nu adoarmă, se plimbau, ieșeau afară. Interesantă a fost prima ieșire. Am ieșit, dar cînd să intrăm - nu găseam intrarea. A făcut un tur în jurul aeroportului: am coborît în subterană, am mers mult pe jos, apoi am urcat cu ascensorul și am nimerit... în parcare, am găsit o ușă, prin care am trecut. Cînd am privit pe fereastră, am văzut că eram peste drum de locul de unde am ieșit. am mai mers, ca, totuși, în final să găsim intrarea. Dar la intrare în aeroport obligator toate persoanele sunt scanate. Noaptea fiind lungă, cam de vreo 10 ori am scos cureauna la scanare, după care o puneam la loc (cred că niciodată în viața cureaua mea nu a fost așa de întrebată). A venit dimineața... |
|
