Încă o etapă care totuși va spune în curînd ceva... 18 ianuarie al doilea labirint la liceul Matei Basarab. Un pic din istorie, aceasta fiind etapa la care și eu și Roma anul trecut am fost descalificați din cauza unuia și același post de control. Anul trecut, nu am reușit să îmi controlez emoțiile și ma dat de gol atunci (c-am acesta și este rezumatul întregului an 2013). Azi, ținînd cont de greșelile anterioare am încercat să le evit.
Prima etapă - am luat harta și cu toate că anul trecut am alergat pe această hartă, uitasem definitiv cum arată. Inițial am fost puțin șocat - nu vedeam liniile, scaunele nu întelegeam în ce direcție să merg - totuși am stat cam la 15-20 secunde pentru a intra în hartă. La finele etapei am ieșit plăcut impresionat - labirintul de acum a fost mai dificil din punctul de vedere a căilor de mișcare în majoritatea cazurilor era unica. Rezultatul etapei 4.10 - primul loc. Roma a fost descalificat, iar următorul după mine era Sergiu în fața căruia eram cu jumate de minută.
A doua etapă, nu am permis emoțiilor să mă doboare, am rămas rece și am continuat - unicul moment la care m-am reținut a fost că la 24 post de control am mers spre 35 asta m-a alarmat și practic toată distanța am mers cu cuvîntul să nu fiu descalificat. De data aceata nimeni nu fusese descalificat. Rezultatul meu fiind primul cam la 10 secunde în fața lui Roma și deja pe sumă la 2 etape eram în avans aproape 2 minute. Aici deja nu mai riscam cu nimic, ultima etapă trebuia doar să trec.
De aceea, înainte de a treia etapă am mîncat, am glumit (ceea ce nu îmi permisese pînă la moment). E și normal că nu am fost concentrat, pe dată și am fost pedepsit - am stat jumate de minută și am căutat postul 4 și după 4 la fel momente STOP au fost. În continuare nu am riscat, am trecut încet doar 2 distanțe intermediare am accelerat puțin ca să-mi trezesc mușchii. Al doilea rezultat îmi era de ajuns.
Rezultatul final evident locul I. La nivel de rangul competiției nu are nici o importanță și chiar nu reflectă cu adevărat calitatea sportivului, totuși pentru mine a fost un stimul pe cinste. Din mai multe puncte de vedere: am încercat unele schimbări în legătură cu acțiunile înainte de start, este un stimul după răceală care m-a dominat timp de 2 săptămîni și altceva - ultima oară cînd am fost pe prima poziție a fost jumate de an în urmă la Campionatul Republicii. Pentru mine victoria la etapă a contat mult.
Între timp am acut o discuție serioasă cu Dumitru Plămădeală. A durat o oră și ceva și el mi-a răspuns la cîteva întrebări la care eu priveam sceptic cînd mi le spunea antrenorul. Cum n-ar fi antrenorul este antrenor, dar am încredere deplină în sfaturile lui Dima
