Principală » 2013 Septembrie 13 » Din Jurnal: Vis și realitate
   |
 Nu mi-am îndeplinit pe azi toate planurile, dar consider că nu e nimic grav la o zi ca aceasta. Dimineața ca de obicei am mers la udat morcovul. Am udat pînă pe la 12. Banal, plictisitor. La amiază am mîncat binișor și am petrecut băieții la Putna. Ei pleacă acasă cu totul. Am rămas de pază împreună cu Costea, băiat tare vorbăreț dar și sincer. No comment. Ziua a început să îmi treacă iar gînduri pesimiste. Sunt din cauza că dorm puțin, sunt sigur. Mă gîndeam că totul va trece foarte greu: Costea va citi, eu voi învăța. Aha.... cum ei au plecat, Costea mă întreabă: - Hai să facem mîncare așa ca pentru oameni mari - Hai, te ajut, pe dată am răspuns. Am pus compul să cînte, am curățit cartofi, am spălat toate hăinuțele mele (offf că tare multe am mai avut). Am spălat vreo o oră și ceva. Să știe mama că mă ocup cu așa ceva, nu m-ar crede. Peste vreo 2 ore iese Costea cu o tavă în mîină și în ea cartofi, ceapă, brînză, mititei, roșii toate la un loc scoase din rolă..... Să fii știut ce miros avea, să mori nu alta. Încă și acum în nări se mai găsesc cîteva grame de miros de ăla: plăcut, atrăgător, dulce și cald. După care m-ai scoate și o farfurie de piure. MMMMMMmmmmm.... ce bune e.... După car eam pus talgere la fiecare, cuțit, furculiță, lingură, pahare ca la aristocrați. Dece pahare? Păi am făcut limonadă cu gheață (ca la Andy-s doar că la noi era gratuită). Am fotografiat, am filmat și desigur că am mîncat cu poftă. De mult nu țin minte să mănînc cu atîta plăcere. Am zis că o să-i cer receta cu toate că el prima oară o facea. Am zis că îii cer receta că să o fac cînd voi fisingur cu prietena. Masa era așezată ca șicînd mi-am chemat prietena la o cină romantică. Nu ajungeau doar lumînări. Am mîncat foarte bine, după care am spălat veselă. S-a întunecat afară. Doream chiar aceste rînduri să le scriu aseară afară, privind în depărtare, dar mi-a fost c-am somn. Da, am rămas singuri la Gălănești. În sfîrșit în suflet s-au liniștit valurile. Parcă pentru un moment m-am eliberat de toate gîndurile. Îmi imaginam că toată gospodăria era a mea, răspundeam de ea. Chiar aș fi fericit să trăiesc într-un așa loc singur, cu familia. Inițial, aș vrea ca să fiu cu prietena, să ne bucurăm împreună de paradisul dat, ca mai apoi să întemeiezi o familie, după asta copii, fiindcă o familie fără copii, este cu o viață fără aer. Nu ai avea nici un scop în viață și nu ai avea cu cine să mparți dragostea sufletească. Vroiam să dansez, să cînt. Nu vulgar, dar ceva liniștit. În orice caz seara aceasta mi-a lăsat în inimă o urmă bună de cumințenie. M-am culcat mai devreme, chiar la 23.00, ca să mă simt în forță pentru următoarea zi - o excursie, ce urma să fie pentru mine o surpriză plăcută. |
|
Vizualizări: 488 |
Adăugat de: @aGolovei
|
| Total comentarii : 0 | |
